Ora de lectură – povești care ne fac să zâmbim, dar și să ne gândim
Astăzi, la clasa a III-a, alături de domnișoara învățătoare Irina Ceprăzaru, am avut din nou bucuria unei întâlniri cu poveștile – acele momente în care spațiul de lectură parcă devine mai liniștit, iar imaginația începe să călătorească. 
Am citit „Frunza de aur”, de Kirsten Hall, cu ilustrații de Matthew Forsythe, o poveste delicată despre o frunză neobișnuită pe care toate animalele pădurii și-o doresc doar pentru ele. Dincolo de frumusețea poveștii, am descoperit împreună cât de important este să știm să împărțim, să prețuim ceea ce avem și să nu lăsăm dorința de a avea „doar pentru noi” să distrugă lucrurile frumoase. 

Apoi atmosfera s-a schimbat cu totul și am intrat în lumea năstrușnică a cărții „Amalia Invers face totul pe dos”, de Micha Rau, cu ilustrații de Kathleen Hoffmann. Amalia ne-a stârnit zâmbete și ne-a provocat imaginația, pentru că în lumea ei lucrurile se întâmplă… exact invers! 

Mi-a plăcut să văd copiii atenți, curioși, gata să comenteze, să întrebe și să descopere singuri mesajele ascunse printre rânduri. Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai frumoase bucurii ale orei de lectură: cartea nu rămâne doar o poveste citită, ci devine punctul de plecare pentru discuții, emoții, întrebări și propriile lor idei.
Și poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl putem dărui copiilor: dragul de carte și curiozitatea de a deschide mereu încă o poveste. 








Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu