”Constelația Eminescu”

Așa cum soarele răsare și apoi asfințește pentru a răsări din nou, trimițând mereu zorile cu rouă să-i vestească răsăritul, tot așa la fiecare 15 Ianuarie, ne aducem aminte că la Ipotești a răsărit odată pentru totdeauna soarele poeziei românești, născându-se marele poet Mihail Eminovici. 

DIN STELE - EMINESCU 

”Cerul și-a deschis fereastra

Zidului înalt, celestu

Să se-audă-n lumea asta

Azi din stele Eminescu.

Să-auzim cum iar ne ceartă

Și ne face de ocară,

Și că-ar vrea, dar nu ne iartă,

Că ne vindem Țara iară!

„Ei” ne mint și tot ne fură

De-ajungem opincă ruptă...

Nemilos iau de la gură

Ultima fărâmitură...

„Ei” ca râma se ridică

Tot pe la tribuni de stat...

Și zâmbesc... la o adică,

Tot pledând „nevinovat”.

Unde s-a văzut sau știe

Să-ți vinzi huma de sub tine?!

Din veacuri și pe vecie

Sfântă e, și va rămâne!

Plaiul ăsta mioritic

Defrișat în lung și-n lat...

Sărăcit pân' la nimic

Sau străini - împrumutat...

Țară - gura cea de rai,

Cine te-o fi blestemat

Peste timpuri tot să n-ai

Un viteaz adevărat?!

Ca să-l doară Țara, limba,

Neamul, vatra, prispa lui

Și să nu-i fie totuna -

Cine? Unde? Cât? și Cui?

Hai, români din lumea mare,

Hai să dăm mână cu mână

Pentru România Mare

Și-acasă - Limba Română!

Cerul și-a deschis fereastra

Zidului înalt, celestu

Să se-audă-n lumea asta

Azi din stele Eminescu.”    Angela MÂNDÂCANU

Printre cei care astăzi, 16 ianuarie 2023, au adus omagiu, prin glas și vers, se află și bibliotecarii vâlceni îndrăgostiți de poezia sfântă a neamului nostru.

Ne-am gândit să închinăm un moment poetului nepereche al neamului românesc care să fie marcat printr-un recital de poezie din lirica eminesciană. 

”Constelația  Eminescu” - am ales această sintagmă pornind de la ideea că fiecare poezie, fiecare vers, fiecare pagină de proză zămislite de marele nostru poet compun o adevărată revărsare de stele, o uriașă constelație ce strălucește cu putere de peste 170 de ani pe firmamentul culturii române și în tezaurul culturii universale, pe 15 ianuarie și în fiecare zi. Întreaga moștenire eminesciană este un minunat mănunchi de stele care au răsărit ca să umple de lumină sufletele a milioane de români pentru care Eminescu a fost, este și va rămâne icoana sfântă a versului românesc. Și tot ca o constelație, un mănunchi de biblioteci din Vâlcea, și-au unit glasurile în zi de mare sărbătoare:

- Livia Barbu Ion - Biblioteca Publică Măciuca și poezia ,,Glossa",

- Maria Tițu - Biblioteca Publică Galicea - poezia ,, Atât de fragedă",

- Georgiana Dumitrana - Biblioteca Orășenească Bălcești -poezia "Răsai asupra mea",

- Crina Popescu - Biblioteca Publică Pietrari - poezia ”Rugăciune”,

- Ioana Goran - Biblioteca Publică Păușești-Măglași - poezia "Lacul",

- Georgeta-Elena Cîrstea - Biblioteca Publică Tomșani - poezia "Crăiasa din povești”,

- Mariana Bărbulescu - Biblioteca Publică Frâncești - ”Dintre sute de catarge”,

- Similia Constantinescu - Biblioteca Publică Runcu - ”De ce nu-mi vii”,

- Dana Rădulescu - Biblioteca Județeană Antim Ivireanul Vâlcea - ”Când marea...”,

- Ioana Mazilu - Biblioteca Județeană Antim Ivireanul Vâlcea - ”Și dacă”.

Mulțumiri din inimă, pentru o întâlnire de suflet, pentru minunatul moment cultural creat!