De fiecare dată când citim, intrăm
într-o călătorie fantastică, o aventură în lumea cărţii. ” Dar oare
cărților nu le-ar plăcea să călătorească?” s-au întrebat cațiva
bibliovoluntari care iubesc cărțile și lectura și care vor să promoveze
cat mai mult acest lucru.
Și așa, ne-am gândit astăzi că ar fi
foarte bine să le oferim și cărţilor o aventură, să le luăm cu noi, din
bibliotecă, într-o călătorie deosebită în care vor întâlni oameni și
locuri noi, din satul nostru. Iar aceasta ar fi o călătorie vie pentru
cărţile noastre călătoare care vor cunoaște astfel oamenii, monumentele
istorice, peisajele deosebite, bisericile, eroii și istoria locurilor,
poveștile și legendele satului.
Pentru început, cărțile noastre au
vizitat monumentul istoric Schit și împrejurimile...Iată ce am aflat noi
si cartile noastre calatoare :)
Biserica „Buna Vestire”, a fostului schit Climent, se află la
aproximativ 28 km S/V de Râmnicu Vâlcea, pe DN 67 între Râmnicu Vâlcea
şi Horezu, în partea de vest a comunei Pietrari, la cca. 500 m
Est de drumul național.
Biserica a fost ridicată pe locul
numit „Pajiștea”, situat pe malul drept al pârâului Otăsău, pe un
platou, la baza vestică a versantului Cârlige. În apropiere, la cca. 20 m
S/V de biserică, dincolo de zidul de incintă înalt de 1,50 m se mai
păstreză urme din casa ctitorului.
Biserica Schit, singurul
monument istoric din localitate, a fost construită între anii
1742-1743 de Climent, episcopul Râmnicului (1735-1749), popa Mihul
(călugărit înainte de moarte cu numele de Macarie ieromonahul) şi
Ioan („Ioan brat ego”), frații săi, ispravnic fiind Ilarion,
proegumenul Mânăstirii Bistrița, locul ales fiind chiar
proprietatea familiei episcopului.
Pisania săpată în piatră, dispusă deasupra uşii de la intrarea în biserică, are următorul text:
„
†Această sfâ(n)tă şi d(u)mnezeiască besĕrică întru carĕ să ci(n)stĕşte şi să
prăznuiaşte Bl(a)goveşteniile Preasf(in)tei de D(u)mnezeu Născătoarei
şi Pururea Fecioarei Mariei, carĕ din temeliia ei iaste zidit din bun
gândul şi cu toată cheltuiala părintelui, chir Climentǔ, episcopul
Râmnicului Noul Severin, în zilele prealuminatului domnǔ, Io Mihai
Racoviţă voevod, la curgerea anilor 7250, la lun(a) lui
a(v)g(ust) 26 dn(i), ispravnic fiindǔ chir Ilarion proig(umen)
Bistritiţ(ei)”
Inscripţia de pe glaful uşii de intrare în pronaos:
„La aceas(tă) sfântă biseari”(că) a fostŭ ostenitori la lucru
zidului şi isprav(nic), Ilarion ier(om)onah proigum(en) Bistriţ(ii),
popa Miu, Dusoftei ier(o)m(onah)”.
Episcopul Climent
împodobeşte și apoi închină ctitoria sa mănăstirii Bistriţa. În cartea
vlădicăi Climent de la 24 martie 1747, se mai spune că, după 4 ani
episcopul închină sfântul lăcaş episcopiei Râmnicului, pentru a fi mai
bine ocrotit şi administrat. Azi este biserică filială a parohiei
Pietrari-Bârlogu. Pentru că nu a avut moştenitori, boierul Climent şi-a
donat toată averea. Boierul Climent a mai construit de altfel din
averea sa, pe lângă Schitul Climent şi Schitul Pătrunsa, a finanțat
lucrări la Schitul Colnic, dar şi la bisericile din Bărbăteşti, Bodeşti,
Foleşti şi Goranu. În 1735 Climent a fost ales episcop al Râmnicului,
după care a reclădit şi biserica Episcopiei, pe care o zideşte din
temelie, cu turle. El este şi ctitorul bolniţei din curtea Episcopiei, a
caselor de lângă ea şi a clopotniţei de la Episcopie. Familia sa a fost
de altfel cea mai bogată familie de boieri din Țara Românească.
Legendele spun că boierul ar fi fost luat prizonier de turci şi dus la
Istambul, pentru că şi sultanul era invidios pe averea sa. Se spune însă
că a avut suficienţi bani pentru a se răscumpăra.
Când s-a săpat
langă bisericuță, în anul 2007, cu prilejul unor lucrări de consolidare
și restaurare, s-au găsit câteva morminte foarte vechi. Scheletele erau
îngropate la maximum 50 de centimetri adâncime, ceea ce înseamnă că erau
mai vechi, pentru că în timpul domniei lui Cuza a fost dată o lege prin
care morţii trebuiau îngropaţi la o adâncime mai mare. Au fost 10-15
morminte de acest fel, simple, dar morţii aveau sub cap câte o lespede.
Înseamnă că unii dintre ei au fost probabil preoţi sau călugări, pentru
că aşa erau îngropaţi aceia, cu o lespede la cap. Osemintele găsite au
fost mai întâi analizate de arheologii de la Muzeul Judeţean de Istorie
Vâlcea, după care s-a făcut o slujbă, au fost puse în saci de pânză şi
îngropate într-un loc comun, în actualul cimitir de lângă bisericuţă.
Iată cum am călătorit și noi cu cărțile noastre, pe urmele marelui episcop ...
