Alessia Porai
Democrația în ochii mei
La noi, în comuna Pietrari, democrația nu e doar un cuvânt din manual. E ca o adiere care trece printre case și prin livada de pruni, spunându-ne că fiecare glas contează.
O văd dimineața, când oamenii merg la școală, la câmp sau la primărie, fiecare cu gândurile lui, dar cu dreptul de a le spune cu voce tare. Tata zice că atunci când votezi, e ca și cum ai pune o piatră la temelia casei în care vrei să trăiești. Fiecare om pune câte una, iar din toate se ridică viitorul.
Uneori, se strâng oamenii în fața primăriei, ca într-un fel de poveste în care fiecare aduce o idee în mână, cum aduci un măr la darul toamnei. Unii vor drumuri mai bune, alții lumini pe ulițe, alții un parc pentru copii. Și toate vocile se amestecă, nu ca o ceartă, ci ca un cor care încearcă să găsească aceeași melodie.
La școală, democrația e atunci când ne alegem proiectele sau când votăm ce excursie să facem. Învățătoarea spune că părerea fiecăruia e ca o frunză: ușoară, dar importantă, pentru că împreună fac umbră și răcoare.
Pentru mine, democrația e un fel de lumină care ne învață să nu ne fie teamă să spunem ce simțim. E libertatea de a ridica mâna, de a întreba, de a visa. Și cred că, dacă fiecare și-ar asculta vecinul măcar o clipă, lumea ar fi mai blândă.
Așa e democrația în Pietrari: nu perfectă, dar vie, ca un drum de țară pe care mergi cu speranță că undeva, după o cotitură, începe ceva mai bun.
Alexandra Dina
Democratia
Era o zi insorita de luni. Mama trebuia sa mearga la vot pentru alegerea noului presedinte, iar eu si sora mea mai mare, Iza, am ramas acasa singure. Voiam sa mergem cu mama dar ea zisese ca nu avem voie acolo asa ca am ramas singure acasa. Eu eram foarte curioasa de cum arata sala in care mergea mama si de ce trebuia sa faca acolo.
Dupa ce mama a plecat, eu si Iza ne am jucat carti si am construit o floare din Lego. Timpul a trecut repede si mama a venit acasa, fiind nerabdatoare sa afle rezultatele de la alegeri. Atunci, eu nu intelegeam de ce era asa de curioasa sa afle rezultatele, dar acum am inteles ca presedintele conteaza foarte mult pentru viitorul Romaniei.
- Mami, de ce esti asa de incantata pentru vot? Am intrebat eu.
- O sa intelegi cand o sa cresti
Ma suparasem ca nu voia sa-mi zica de ce dar nu am vrut sa o bat la cap ca sa nu se supere.
Seara a venit, iar mama pornise televizorul pentru a se uita pe stiri. Nu am fost prea atenta dar se vedeau doi barbati care numarau si spuneau numele unor persoane. Se facuse tarziu, dar mama inca se uita la televizor captivanta.
Dupa ceva vreme, unul dintre acei barbati spune un nume cu voce tare si in acel moment mama sare in sus fericita. Am inteles dupa reactia ei ca a iesit presedinte chiar pe cine votase ea, dar dupa ce au trecut cateva zile mama si Iza se uita din nou la televizor, de data asta posomorate.
Eram mica atunci si nu intelegeam de ce erau suparate, nici nu ma interesa, dar cand am mai crescut si i am readus aminte mamei de ce erau suparate ele doua atunci, mi a zis ca la stiri era presedintele de care v am mai zis, oamenii reclamandu l pentru fapte grave.
Parerea mea acum este ca democratia este pe de o parte buna, pe de o parte nu, deoarece ii lasa pe oameni sa aleaga, iar cateodata nu se stie daca alegerea va fi potrivita.
Miruna Cosma
Pietrari – satul meu drag
În Pietrari, sub cer curat,
Trăiesc frumos în micul sat.
Pe drumuri line, pas cu pas,
Simt că aici timpul e-aleas.
Copiii râd pe lângă case,
Iar gândurile-mi stau frumoase.
În fiecare dimineață,
Soarele-mi zâmbește-n față.
E liniște și e lumină,
Iar vântul blând încet suspină.
Tot ce văd mă face iar
Să-mi iubesc mult satul, Pietrari.
De plec departe într-o zi,
Inima tot aici va fi,
Căci loc mai drag nu pot găsi
Decât Pietrari, satul de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu