..."dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire”, zice Ion Creangă în amintirile sale rememorând frumuseţea şezătorilor de la Humuleşti, poveştile mamei şi obiceiurile împrejurimilor…. Şi Coşbuc evoca în „Cântecul fusului” sau „Mama” obiceiurile locului şi ale vremii. Nici Octavian Goga nu a făcut excepţie, evocând în versuri meşteşugite povestea cămăşii ţesute la război în „Cântecul cămăşii”:
de mii de ani de când mă îmbrăcară/
Eu sunt pudoarea plebei nevoiaşe/
Am fost ţesută la război în tindă/
şi m-a cusut încet o fată mare/
m-a înflorit la mâneci cu mătasă…”
Învățăm și noi să coasem, încet-încet, la o nouă șezătoare care începe cu "A fost odată", cu legende și povești nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu