„Țăranca română a fost întotdeauna păstrătoare de datini, obiceiuri și de tot ce este folositor, deosebit și frumos, lăsat moștenire din răsbătrâni. În împodobirea pieselor de îmbrăcăminte este neîntrecută. Săteanca noastră are cultul frumuseții modelelor naționale românești. Pe fundul tronurilor (lăzilor), bătrânele păstrează și astăzi, cu un fel de pietate, ii ce au fost purtate de bunicele lor. La multe se găsesc săcultețe (săculețe) cu moșoandre (petece de pânză cu motive naționale), rămase din cămășile pe cari întrebuințarea, spălatul și vechimea le-au putrezit sau le-au destrămat. De pe aceste izvoade caracteristice, ca desen și îmbinare de colori, țăranca își începe toți puii ce-i lucrează pe cămieșă sau ie. Modelele românești, vechi și noi, sunt variate și cusute totdeauna cu o rară măiestrie, de aceea trebuie multă răbdare, migală și dibăcie spre a le reproduce.”
Fragment din articolul
„Creiarea și reproducerea modelelor de cusături naționale românești” din lucrarea „Costumele naționale din România întregită”, vol. II, autor G.T. Niculescu – Varone, București, 1940, pag. 76
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu