Nichita Stanescu s-a nascut in primavara anului 1933 la Ploiesti. Apartine temporal, structural si formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului romanesc din anii 1960-1970. A fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu si Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime si intensitate remarcabile, facand parte din categoria foarte rara a inventatorilor lingvistici si poetici.
Am vorbit despre Nichita, am rasfoit cartile lui din biblioteca noastra, am citit poeziile lui, ne-am adus aminte de figura lui blajina, ne-au impresionat versurile scrise de el:
O iederă să fii
Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.
Colinda de inima / Nichita Stanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu