Pentru "Ora Pamantului" ne-am încolțit inimioarele!
Am lecturat "Cei șapte papa-lapte". Discuția avută pe marginea textului cu copiii clasei a III-a, însoțiți de înv.Marius Sobolu, a dus la înțelegerea necesității utilizării responsabile a resurselor, pornind de la alimentația sănătoasă, continuând cu necesitatea economisirii acestor resurse alimentare, dar nu numai a acestora.
Printre deșeurile cele mai des întâlnite în familie și în școală, copiii au remarcat prezența hârtiei.
Folosind pasta de hârtie , copiii au transformat hârtia veche în ceva ce poate fi utilizat - inimioare -încolțitoare. Inimioarele din hârtie de ziar, pline cu semințe de flori, micsandre, micsunele și flori de pai, după uscare și ambalare, vor fi dăruite mămicilor ca un gest de mulțumire pentru grija purtată.
Fiecare inimioară va purta mesajul:
" Plantează-mă; Udă-mă; Privește-mă cum cresc;
Miroase-mi florile! Bucură-te de minunile zilei!
Semnat – o Micsandră"
Am plantat câteva și la bibliotecă pentru a învăța cum trebuie sa facem acest lucru și pentru a putea observa evoluția plantelor la următoarele activități "Ora să ȘTIM".
Copiii, micii noștri "papă-lapte", au primit instrucțiunile după care ei trebuie să îngrijească propriile plante ce vor răsări din inimioare și au promis că-mi vor aduce un buchețel de flori ce va demonstra că plantele lor au ajuns la maturitate.
Oare ce bucurie mai mare poți avea când realizezi că ușor, ușor, poți să schimbi un "papă lapte" într-un "eco-friendly" responsabil?! 🤗🤗🤗
Cei mai mici copilasi au facut cunostinta cu "Omida mancacioasa"!
Noi, copilașii de la grupa mică, coordonați de doamna educatoare Livia Diaconu, ȘTIM că omizile sunt foarte mâncacioase, că dorm într-un cocon timp de două săptămâni, după care se transformă în fluturi minunați. Și mai ȘTIM că "omizile" de mătase țes fir subțire de borangic pe care bunicile noastre îl țeseau și-l puneau în ii și marame. O resursă de care am cam uitat, din păcate! Preferăm plasticul, se pare!
Ce-am mai făcut la Ora să ȘTIM?
Am mâncat fructele gustoase, am râs, am pictat cu degețelele, am numărat, am cântat și am "spus" din nou povestea omiduței mâncacioase celor care au vrut să o mai asculte o dată.
Și încă o dată maimuțicii Miki.
Și încă o dată lui Rilă-Iepurilă.
Și încă o dată lui Omidé.
Și, parcă, nici nu am vrea să mai plecăm de aici, de la bibliotecă!
La Stoeneşti, în judeţul Vâlcea, de aproape două decenii, familia Niculescu se străduieşte nu doar să reînvie tradiţii vechi şi dragostea pentru portul popular, ci şi să păstreze şi să dezvolte arta ţesutului tradiţional, un meşteşug vechi de când lumea. Afacerea familiei Niculescu, singura familie de sericicultori din România, porneşte de la plantaţia de duzi, şi ajunge la creşterea viermilor de mătase, obţinerea borangicului şi se opreşte oarecum la produsul finit – fie el costum popular, maramă, covor, ie, perdele, ştergare şi eşarfe din borangic. Practic, Cristina Niculescu şi soţul ei sunt singura familie care mai ţese borangic de la viermii de mătase din „ogradă“. Toate produsele lor, minunate creatii, sunt destinate târgurilor tradiţionale, din care familia se străduieşte să nu lipsească, dar se regăsesc şi în spaţiul de prezentare din comuna Stoeneşti, situat la drumul naţional care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.
Ieri, când am vizitat atelierul fam.Niculescu, mi-am adus aminte cu nostalgie de anii de școală în care sericicultura era practicată și la noi, la Pietrari...
Ieri, când am vizitat atelierul fam.Niculescu, mi-am adus aminte cu nostalgie de anii de școală în care sericicultura era practicată și la noi, la Pietrari...
Pentru aceasta "Ora să ȘTIM", doamna Niculescu mi-a pus la dispoziție, cu mare drag, gogoșile de mătase, borangicul nețesut, panoul didactic și fotografiile care prezintă evoluția viermilor de mătase de la stadiul de ou-larvă-pupă-fluture. Pentru acest gest deosebit, i-am promis că o să spun tuturor "povestea borangicului".
Tot pentru a celebra "Ora Pamantului" ...
Oare ce s-ar întâmpla dacă nu vom mai putea locui pe Pământ? Dacă, într-o zi, atmosfera ar deveni irespirabilă datorită noxelor, dacă am consuma toate resursele epuizabile, dacă exploatarea irațională a pădurilor ar duce la schimbări climatice globale ireversibile iar poluarea ar fi atât de mare încât nu am mai putea salva planeta noastră pe care ar trebui să o părăsim?
Dacă ar trebui să ne mutăm...pe Lună?
La "Ora să ȘTIM" de astăzi, am pornit de la această întrebare și de la lectura cărții "Tati, te rog, adu-mi Luna de pe cer" într-o călătorie pe Lună. Ne-am gândit de ce am avea nevoie: adăpost, sursă de energie regenerabila, apă, aer, mâncare. Am explorat suprafața lunară, destul de neprietenoasă, afectată zilnic de meteoriti, am constatat că se trece de la -230 ° C la +120 ° C de la noapte la zi, am aflat că apa este doar în subteran, sub formă de gheață, ne-am dat seama că ne va costa mult să obținem apa lichidă, potabilă, aerul, dar și mâncarea. Am aflat ce legume sau fructe am putea să creștem pe Lună, în condiții destul de speciale, fără gravitația de pe Pământ, ne-am desenat propriile stații lunare, am folosit roboții noștri solari și programabili (fără ajutorul lor viața pe Lună ar fi destul de dificilă)...Pentru o oră, noi, copiii clasei a IV-a, alături de doamna Raluca-Elena, am fost astronauti!
Concluzia noastră: ne-am dat seama cât de dificil ar fi să trăim în altă parte, în acest imens Univers și ne-am dat seama cât de important este să ne protejăm singura noastra casă, planeta cea albastră, Pământul.
Dacă ar trebui să ne mutăm...pe Lună?
La "Ora să ȘTIM" de astăzi, am pornit de la această întrebare și de la lectura cărții "Tati, te rog, adu-mi Luna de pe cer" într-o călătorie pe Lună. Ne-am gândit de ce am avea nevoie: adăpost, sursă de energie regenerabila, apă, aer, mâncare. Am explorat suprafața lunară, destul de neprietenoasă, afectată zilnic de meteoriti, am constatat că se trece de la -230 ° C la +120 ° C de la noapte la zi, am aflat că apa este doar în subteran, sub formă de gheață, ne-am dat seama că ne va costa mult să obținem apa lichidă, potabilă, aerul, dar și mâncarea. Am aflat ce legume sau fructe am putea să creștem pe Lună, în condiții destul de speciale, fără gravitația de pe Pământ, ne-am desenat propriile stații lunare, am folosit roboții noștri solari și programabili (fără ajutorul lor viața pe Lună ar fi destul de dificilă)...Pentru o oră, noi, copiii clasei a IV-a, alături de doamna Raluca-Elena, am fost astronauti!
Concluzia noastră: ne-am dat seama cât de dificil ar fi să trăim în altă parte, în acest imens Univers și ne-am dat seama cât de important este să ne protejăm singura noastra casă, planeta cea albastră, Pământul.
Și nu doar pentru că urmează să sărbătorim mâine "Ora Pământului", ci mereu...
Noi am ales sa sărbătorim "Ora Pământului" citind...Pentru ca citind nu vei rămâne niciodată fără semnal sau fără baterie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu